Îți este greu să te oprești?
Ești mereu acolo pentru ceilalți, încercând să rezolvi totul, să fii de ajutor, să nu dezamăgești. Zi după zi, lista responsabilităților pare nesfârșită, iar tu îți spui că „mai trebuie doar să fac și asta” înainte să îți permiți un moment de respiro. Dar acel moment nu vine niciodată.
Poate simți că, dacă nu ești disponibilă, lucrurile nu vor merge bine. Că dacă spui „nu”, cineva se va supăra. Că dacă îți iei o pauză, vei fi percepută ca fiind egoistă.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente capcane emoționale în care cad femeile – sindromul „femeii care le face pe toate”. O povară invizibilă, dar resimțită profund, care poate duce la oboseală cronică, epuizare emoțională și un sentiment constant de insuficiență.
De ce ne este atât de greu să ne oprim?
Când o femeie ajunge la epuizare emoțională și psihică, primul impuls este să creadă că „doar ea” trece prin asta. Dar realitatea este că foarte multe femei se confruntă cu această tendință de a prelua prea mult, a oferi fără măsură și a uita de ele însele. Și nu este o întâmplare. Aceste tipare au rădăcini adânci, fie în experiențele din copilărie, fie în normele sociale care ne-au învățat că valoarea unei femei stă în cât de mult poate dărui.
Haide să privim mai atent motivele pentru care ne este atât de greu să ne oprim.
Nevoia de a fi apreciate și iubite
De mici, am învățat că suntem iubite și apreciate atunci când suntem „cuminți”, când îi ajutăm pe ceilalți, când avem grijă de toți și de toate. Ni s-a spus că „o fată bună” este cea care nu creează probleme, care are grijă de cei dragi și care își pune nevoile pe ultimul loc.
Acest tipar se perpetuează și la vârsta adultă, iar multe femei ajung să își măsoare valoarea prin cât de utile sunt pentru cei din jur. Dacă nu sunt mereu disponibile, dacă nu rezolvă lucrurile pentru ceilalți, apare senzația că nu sunt suficient de bune.
Dar iubirea autentică nu vine din sacrificiu. Valoarea unei femei nu stă în cât de mult poate face pentru ceilalți, ci în cine este ea ca ființă umană, independent de cât oferă.
Teama de a dezamăgi
Pentru multe dintre noi, să spunem „nu” pare un act de egoism. Avem tendința să ne ignorăm nevoile pentru a nu-i face pe ceilalți să se simtă neglijați sau abandonați.
Însă, atunci când încercăm să nu dezamăgim pe nimeni, ne dezamăgim pe noi înșine. Încercând să fim tot timpul disponibile, ajungem să ne pierdem energia, să acumulăm frustrări și, în cele din urmă, să ne simțim goale pe interior.
Un lucru important de reținut este că oamenii care ne iubesc cu adevărat nu se vor îndepărta de noi doar pentru că ne luăm timp pentru noi înșine. Ba mai mult, atunci când ne respectăm propriile limite, îi învățăm și pe ceilalți să ne respecte.
Perfecționismul ne ține captive într-o spirală nesfârșită de a face mai mult și mai bine, fără a ne da niciodată voie să ne relaxăm.
De câte ori ai spus: „Dacă nu fac eu asta, nu o să fie bine făcut.” „Este mai simplu să o fac eu decât să explic altcuiva.”
„Dacă nu controlez eu totul, ceva sigur va merge prost.”
Adevărul este că această nevoie de a avea control absolut nu face decât să ne consume resursele emoționale. Delegarea și acceptarea ajutorului nu înseamnă slăbiciune, ci înțelepciune. Perfecționismul nu ne face mai capabile, ci doar mai obosite.
Cum poți ieși din acest cerc vicios?
1. Dă-ți voie să spui NU
Este în regulă să refuzi cereri care te suprasolicită. Un „nu” spus altora este uneori un „da” spus ție.
2. Observă-ți tiparele
Cum ai ajuns să îți asumi atât de multe responsabilități? Ce ai învățat despre tine și despre feminitate în copilărie? Această conștientizare te poate ajuta să faci alegeri mai sănătoase pentru tine.
3. Oferă-ți permisiunea să primești
Nu trebuie să faci totul singură. Oamenii din jurul tău pot și vor să te ajute – trebuie doar să le permiți.
4. Învață să tolerezi disconfortul de a nu face mereu totul perfect
Perfecționismul poate deveni o povară. Uneori, „destul de bine” este suficient.
5. Creează-ți spațiu pentru tine, fără vinovăție
Când ai grijă de tine, ai mai multă energie și răbdare pentru ceilalți.
Concluzie
Nu trebuie să fii „femeia care le face pe toate” pentru a fi valoroasă sau iubită. Tu contezi. Începe să îți asculți propriile nevoi și să îți oferi aceeași grijă și iubire pe care o oferi celor din jur.
Cu blandețe,
Florina
